Unde fugim de acasa…

posted in: Ecologizări | 0

Ulrich Inderbinden,un localnic din Zermatt care a trait pe munti 100 de ani reusind sa urce pe Matterhorn la 90 de ani scria in biografia sa:”Sa traiesti,sa urci muntii,in ritm lent,atent,dar hotarat si regulat”.E destul pentru a spune povestea unei vieti la fel de simple ca si cuvintele care o descriu.Marile aventuri montane incep la fel de simplu prin drumetii usoare si placute prin muntii mai accesibili.Doua zile de drumetie(5 si 6 ianuarie2013)prin zapezile masivului Giumalau au insemnat o conbinatie intre iesirea din” confortul” pagubos al orasului,lasand in urma grijile cotidiene  si entuziasmul de a ne reintalni pe un traseu montan. Fara pregatiri prea amanuntite, exceptand asigurarea echipamentului minim necesar pentru un traseu de iarna si rezervarile facute din timp la cabana am ales ora 7.00 ca moment de plecare din Falticeni. Locul de intalnire al academistilor a fost “furia portocalie”,sediul nostru mobil care ne pune in miscare mereu cand e vorba de simple drumetii sau de expeditii.Primele ore ale diminetii ne-au gasit pe noua  dintre academisti discutand mereu alte teme in drum spre Campulung Moldovenesc unde trebuia sa ne intalnim cu un prieten din Raduti care urma sa ne insoteasca pe intreg parcursul escapadei noastre de weekend.

Nu-mi amintesc sa ne fi uitat la vreo prognoza meteo    dar traseul ne era cunoscut si accesibil drept pentru care am  urmat marcajul pe cruce rosie prin padure pe curba de nivel.La doar o ora de Vf.Giumalau eu si Bogdan am incercat un traseu de creasta dar ceata densa , stratul de zapada inghetata si grupurile care tocmai se intorceau  ne-au convins ca nu e tocmai o alegere buna.Dupa aproximativ 3 ore de mers ne-am intalnit toti in fata cabanei Giumalau,simpla si mereu eleganta,reflectand un stil traditional,cat si modern din ce in ce mai greu de regasit intr-o lume a pensiunilor si hotelurilor.Cateva minute mai tarziu toti ne aflam in camera de zi a cabanei savurand cate un ceai fierbinte la lumina electrica de data aceasta .Cabanierul Bebe a inlocuit clasicele lumanari din camera cu ledurile alimentate de centrala eoliana. Ambianta cabanei a ramas neschimbata insa,aranjamentele interioare si mobilierul evocand istoria locului si a celor care si-au petrecut aici clipe de neuitat.Limbajul comun a fost entuziasmul  care ne-a insotit atat   in timpul mesei cat si in discutiile  care au incheiat seara intr-un mod placut. Zapada cazuta in timpul noptii a acoperit aproape toate urmele din ziua precedenta drept pentru care traseul la coborare a fost ceva mai dificil ceea ce ne-a permis un numar mai mare de pauze bune pentru discutii si gustari.Orice drumetie e pentru fiecare regasirea inspiratiei si a tonalitatii in care simtim natura si linsitea.

 

The main reason capture 365 journal looked promising was its user interface
Comments are closed.