Jurnal: Zilele 72-73

Ne continuam drumul pe valea adanca a raului Trebbia. Peste defileul ingust sapat de ape se napusteste vegetatia si doar conturul gri al soselei si zgomotul masinilor mai amintesc de civilizatie. In fata acestui spectacol pe verticala, te mananca sub limba sa spui vreo doua vorbe, si daca nu-ti vin cuvintele tragi basca pe ochi, aprinzi o tigara si-ti amintesti de filmul ala Cliffhanger.

Gasim cu greu internet wireless intr-o localitate mica alcatuita dintr-un palc de case, cinci la sosea, restul agatate pe stanci. Discutam cu patroana hotelului si obtinem parola pentru internet. Cafelele ni le aduce doamna Dorina, angajata hotelului, de la care aflam ca in pustietatea asta casele sunt locuite numai vara. Majoritatea proprietarilor sunt din Genova, iar hotelul este deschis in special pentru motociclisti.

Nu exageram spunandu-va ca intr-o zi trec pe langa noi peste 100 de motociclisti. Intr-un moment ne-am mirat cat de cuminti intrau intr-un tunel, dar ne-am dumirit repede vazand la capatul celalalt un echipaj radar format din doua masini ale politiei cu camere de luat vederi.

De la Ottone si pana aproape de Genova am trecut prin noua tunele, dintre care doua masurand peste 1 km. Tot pe acest drum ne-am intalnit cu Luca si Bianca, el italian, ea romanca din Harghita, care veneau din Lombardia pe vechiul drum al sarii si se indreptau spre Genova. Isi carau rucsacii cu spatele, traseul trecand in special pe carari de munte, din cand in cand intersectandu-se cu soseaua. Ne-au marturisit ca acest traseu se poate face lejer in 3-4 zile.