Hedonismul ca expresie epidermica a placerii este scenariul pe care ni-l propune Michael Flocker in a sa “Carte de capatai a hedonismului.Arta linistii si a placerii”.Departe de amenajarea propriei zone de confort, comportamentul hedonist e necesitatea de comunicare eficienta cu nevoile,sentimentele si simturile noastre ,lucru care e aproape imposibil in acest pustiu afectiv pe care ni-l asigura neconditionat societatea moderna sub forma unei realitati contrafacute de mass media si in care fericirea se masoara in metri cubi de beton,servicii care ne sufoca viata personala,usurinta cu care avem acces la credite bancare,programe de divertisment . Toata aceasta industrie a placerilor ne depersonalizeaza gusturile si fanteziile inlesnidu-ne deriva zilnica prin vietile si trairile colective.Placerea ca fantezie a propriilor simturi este inlocuita de prefabricatele tip mall de care suntem locuiti toti cam in aceeasi masura.Aproape nimic nu mai tine de propriile cautari.In gasirea inspiratiei pentru propria viata ne dezicem de aceasta realitate arida si regasim identitatea emotionala.Doar in acest fel putem impartasi celorlalti emotii si trairi sanatoase despuiate de tipare.Poate ca exemplul ideologiei hippie sugerat de autor ca triumf al hedonismului asupra meterialismului si desertificarii spirituale nu e intotdeauna o solutie la aberatiile guvernelor dar cu singuranta ramane un reper in istoria miscarilor sociale impotriva deciziilor politice.
Chiar daca pe final a cazut in desuetudine atitudinea generatiei flower power avea un raspuns la directia in care o luase societatea americana si nu numai iar acesta se numea ” make love not war”.Cu alte cuvinte legalizarea tolerantei si traiul dupa propriile legi!Care este raspunsul-atitudine la retetele de import ale schemelor dupa care trebuie sa cautam experiente noi? Hedonismul ne invata sa fim mai selectivi cu problemele realitatii de zi cu zi si sa ne cultivam cu prudenta simtul revoltei si al detasarii ca simboluri ale libertatii individuale.
Autorul insista asupra diferentelor de interpretare si a caracterului dual al viciilor si virtutilor.Exista vicii convenabile si virtuti paguboase.Cat de profitabile sunt prudenta si desfranarea ,spre exemplu, in termenii orgoliilor personale?Cand e important sa facem uz de ele? Lumea e construtita din contraste,nimic nu e cu totul condamnabil atata timp cat nu iti afecteaza caracterul si respectul de sine. Indiferent de cate vicii sau virtuti avem nimic nu ne face mai mult rau decat o falsa imagine de sine si victimizarea in principal.Nu ar trebuie sa existe motive pentru a ne refuza micile rasfaturi si tihna timpului liber.Gasirea unei farame de liniste care sa ne permita ratacirile atat de agreabile spiritului nostru e o extravaganta greu de obtinut astazi .
Spectrul hedonismului este destul de vast intrucat nu se conformeaza unor regului sau unor trasee prestabilite.Ratacirea ca element al limbajului comportamental hedonist e chiar abaterea de la cararea cunoscuta a experientelor comune si descoperirea aventurii. Chiar ineditul e ingredientul X al placerii si ca sa nu o resimtim ca pe o povara starea de abandon e necesara.Viata traita ca o aventura e conectarea la toate posibiltatile cu care ne-a inzestrat Dumnezeu si explorarea propriilor vise avand ca repere asumarea responsabila de riscuri si placerea de a trai fara resentimente.