Jurnal: zilele 60-63

Ne strangem calabalacul si ne indreptam catre alt camping situat la 20 de km cu intentia de a pune pauza doua zile, intrucat de la plecarea din Romania nu ne-am odihnit nicio zi.

Ne instalam in campingul Serenissima.

Dimineata suntem sunati de prietenul nostru Costel (Cotel) din Falticeni care ne spune ca mama sa locuieste impreuna cu sotul ei in Campodarsego si ca ne-am putea odihni acolo doua zile. In scurt timp domnul Franco si doamna Filica vin cu masina si ne duc la frumoasa lor resedinta.

Ne bucuram de o atentie deosebita. Stam impreuna la masa. Rapid si discret doamna Filica face sa apara bucatele pe masa in timp ce domnul Franco intretine cu umor atmosfera folosind toate cuvintele romanesti pe care le-a invatat. E o schimbare majora pentru noi: mancam mancare gatita, ne spalam hainele la masina de spalat. Ne simtim ca in familie. Astfel “aniversam” 2 luni de cand am plecat de acasa si “serbam” ziua muncii prin repaus.

Intram in Padova. Ambuteiaj. Ne strecuram printre masini vreme de jumatate de ora. Nu ne claxoneaza nimeni, nu ne injura nimeni. Intram in vreo 3-4 farmacii sa-mi caut leacuri pentru picior, apoi ajungem in orasul vechi. Strazi inguste acoperite cu macadam, cladiri din piatra si caramida, balcoane de fier forjat, coloane, toate acestea fac farmecul acestui oras invadat de turisti.

Doi tineri ne spun ca ar fi bine sa vizitam gradina botanica. Regretam ca nu avem timp. Ma gandesc ca de la plecare ochii nostri sunt pusi pe indicatoare, intersectii, sensuri giratorii, directii care ne ajuta sa ne deplasam spre urmatoarea localitate.

Deschidem harta de 10-15 ori pe zi. Ma intreb daca ar fi trebuit sa fie asa. Este evident ca graba din creierele noastre a stricat si umbrit mult din aceasta calatorie.