Jurnal: zilele 52-54

Iesirea din oras incepe cu o panta de vreo 3 km pe care in majoritate o merg cu spatele spre directia de deplasare. Oftez usurat cand termin de urcat, nestiind ce ma asteapta in etapa urmatoare. Intram intr-o localitate mica unde facem cumparaturi apoi facem la stanga spre Podkraj. Incep serpentinele. Dau cu spatele vreo 3-4 spunandu-mi ca asa o fi intrarea. Apoi apar urmatoarele tot mai accentuate. Ne uitam pe harta si vedem un semn cu panta 15%. Imi zic ca or mai fi vreo 6-7 si terminam si cu panta de 15%, dar urcam de mai bine de o ora si nu vedem decat serpentine si padure. Indesim pauzele si reluam drumul. Ionel trage la Dromader, eu merg cu spatele. Dupa mai bine de doua ore de mers drumul este la fel. Scuip, ma crucesc si port un monolog-dialog cu aceste serpentine si cu peisajul din jur din ce in ce mai intunecat amenintand a ploaie.

Incepe ploaia in rafale si cu descarcari electrice. Pe o parte si pe alta a soselei apare si zapada. Ne imbracam repede cu toate hainele. Cotrobaim dupa manusi. Noroc ca nu le-am aruncat. Dupa inca jumatate de ora de mers, acelasi peisaj. Ne iau frisoanele la propriu si la figurat. Ne bagam cu Drommader cu tot sub un brad. Dupa vreun sfert de ora Ionel ia initiativa si cauta printre brazi un loc pentru cort. In cateva minute suntem instalati. Topim zapada sa facem o supa. Ne simtim ca in Fagaras.

Dormim dusi pana…

…pe la ora 4, cand doua bufnite incep un dialog sinistru la cativa metri de cortul nostru. Adio somn!

Dimineata mai urcam vreo jumatate de ora pana la Podkraj, apoi incepe coborarea spre Ajdovscina, pe ploaie. Ajungem in oras pe la ora 15.

Mancam ceva si ne instalam la un hostel. Spalam si uscam haine.

Plecam mai tarziu ca de obicei.

Parcurgem doar 20 de km pana in Dombrava, unde cautam un loc de instalat cortul, intrucat hostelul ne-a uscat buzunarele, iar aici in zona nu exista decat un hotel cu cazino. Astfel ii intalnim pe Jan si Markus, fiu si tata, care au un atelier de transformat masini off-road.

In timp ce eu instalez cortul Ionel este invitat in atelier unde vede un monstru in transformare si i se explica ce si cum urmeaza sa i se ataseze. Oamenii sunt pasionati de-a dreptul. Le place sa povesteasca despre ceea ce fac.