Jurnal: zilele 41-42

Plecam mai dimineata ca de obicei cu speranta ca vom parcurge cativa kilometri in plus. Dealurile imi pun in continuare aceeasi problema, asa ca merg din nou cu spatele spre Gibraltar. Astazi folosesc toata ziua propolis. La fiecare doua ore imi masez piciorul. In aceste conditii nu prea avem subiecte de discutie si nici chef de vorba.

Ne gandim ca in cateva zile vom ajunge la granita cu Slovenia. Acest lucru se observa si in relief.

Seara ajungem obositi intr-o localitate mica fara motel sau pensiune.

Norocul ne surade si de aceasta data. Stam de vorba cu Veronika Timar, vorbitoare de limba engleza, care ne permite sa ne instalam cortul in curtea casei batranesti. Ramanem singuri in curte si ne pregatim de culcare.
Veronika se intoarce impreuna cu prietena sa Andrea si cu un cos plin cu mancare. Oua, lapte, carnat traditional si un litru de ceai fierbinte. Le multumim pentru ospitalitate.

Despre felul in care se poarta ungurii cu noi puteti trage singuri concluzii.

Nagykanizsa este ultimul oras mare dintre noi si granita cu Slovenia. Il traversam pe o distanta de aproximativ 7 km.

Ca si in Szeged observam circuland multe trabanturi. Se pare ca sunt la moda.

Orasul este frumos, cu multe parcuri si spatii deschise. Facem cateva fotografii si nu intarziem prea mult fiind preocupati in continuare de deplasare.

Trebuie sa fim atenti intrucat folosim pistele speciale pentru biciclete. Si in acest oras se circula mult pe doua roti. Ne pare rau ca nu avem timp sa lenevim cateva ceasuri.

Seara dormim la cort in apropiere de Letenye.