Jurnal: zilele 32-33

posted in: Ecologizări | 0

Ziua 32 (1 aprilie 2013)

Intre granita si Mako nu intalnim nicio borna kilometrica. Un singur indicator ne arata o cifra, fara specificatia ”km”. Spre Szeged e la fel. Ne trebuie destul de mult timp ca sa deslusim niste placute indicand cifre. Banuim ca indica distanta pana in oras, dar pe partea opusa a soselei privind din sens invers observam aceleasi cifre. Nu intelegem nimic. Nici nu avem pe cine sa intrebam.
 
Nici indicatoarele care trimit catre localitatile invecinate nu indica distantele. Inainte de Szeged intram pe o pista de biciclete lunga de aproximativ 10 km (banuim).
 

Intram pe podul de pe Tisa si doua turnuri de catedrala ne arata incotro sa mergem intrucat suntem indecisi. Intram in piata catedralei si ni se taie respiratia. Este prima constructie de dimensiuni impresionante pe care o vedem de cand am plecat de-acasa.

Incercam sa aflam cum se numeste. Primim explicatii vagi intr-o limba pe care nu o intelegem. Se intreapta spre noi o batranica care chiar vrea sa ne lamureasca. Dupa ce vorbeste vreo 5 minute reluand aceleasi fraze intelegem ca Tisa trece prin Maramures, zona pe care a vizitat-o. Cu catedrala tot nu ne-am lamurit…
 

 

Lumea in Szeged este foarte dezinhibata. Sunt multi alergatori, roleri, biciclisti, persoane care se relaxeaza in locuri special amenajate.
Atentie, afara nu sunt mai mult de 3-4 grade!

 

Incercam sa ne odihnim in timp ce traversam orasul, insa curand ne ingheata mainile si picioarele. Bem cate un iaurt in timp ce ne clantane barba. Apoi intram pe o pista de bicicleta de partea cealalta a orasului. Din sens opus trece pe langa noi un biciclist boem. Ne continuam drumul si dupa 10 minute se intoarce si ne intreaba:
– What’s the point whit you guys?
Aflam ca il chiama Istvan, ca locuieste in Szeged si ca ii plac calatoriile. Ne povesteste ca a fost in Egipt, ca-i place viata in natura, ca adora rasariturile de Soare. De la natura trece la semnificatia zilei de Paste si la mesajul pe care l-a transmis Hristos omenirii. Ramanem surprinsi, deoarece omul pare sa nu aiba nici un loc in care sa nu fie tatuat, fata si mainile fiindu-i acoperite aproape complet de tatuaje. Poarta cercel in ureche, ochelari de soare, o sapca intoarsa, esarfa si sacou, iar bicicleta este un chopper. Am vrea sa ii facem o poza insa nu indraznim. Are in jur de 45-50 ani si emana o personalitate puternica. Vrea sa stie ce se ascunde cu adevarat in spatele acestei calatorii. Ne intelegem cat putem.
– And your boss, what does he say?
– My boss is a lady!
Rade de se indoaie si ne spune ca avem o viata frumoasa. Dupa ce ne conduce 20 de minute ne strange mainile si ne spune:
– You are good guys!

 

Incepe sa se intunece, suntem foarte obositi si nu intrevedem niciun posibil loc de cazare.

 

Dupa un timp ajungem in dreptul unei case modeste, fara imprejmuire. Desi s-a intunecat, Ionel ma indeamna sa bat la usa si sa intrebam daca nu ne lasa sa punem cortul in fata casei. Nici acum nu stiu bine de ce m-am trezit ca bat la usa. Ionel ma insoteste cu tot cu remorca. Ne deschide o doamna tanara care nu stie engleza, dar care intelege ca noi cautam un hotel. Imediat apare si sotul ei. Radem cu totii si in final ne lasa sa punem cortul in curte. Nici bine nu ne-am instalat ca uriasul domn Papp Csaba apare cu un platou cu gustari si prajituri. Gestul ne-a intrecut asteptarile.
Domnul Papp este nemultumit de cat manacam si ne indeamna la mai mult, in timp ce ne explica prin gesturi ca o sa inghetam.

 

In timpul noptii ma trezesc cu dureri de picior. Ies din sac si imi fac un masaj de vreo 40 minute cu gheara dracului, Fleximobil, arnica si untul pamantului. Adorm greu.

Ziua 33 (2 aprilie 2013)

La 7 dimineata strangem cortul in timp ce incepe sa ploua. Domnul Papp este plecat la lucru de o ora. Ne deplasam lent prin ploaie. Ne bucuram de pista de bicicleta. Pe sosea masinile trag dupa ele nori de apa.
Mergem cu capul in pamant fara sa ne vorbim. Ne odihnim in statiile de auotbuz. Dupa sase ore de mers intram in micul orasel Morahalom.

La intrare ne legitimeaza politia. Sunt foarte politicosi. Oraselul este cunoscut pentru bai termale. Preturile la pensiuni sunt exorbitante. Intram inghetati intr-o ceainarie modesta cu doua mese. Bem un ceai bun cu pret de Romania. Ne uscam manusile pe calorifer. Dupa jumatate de ora ne este mult mai bine. Platim si plecam.
La iesire din localitate ne legitimeaza alt echipaj de politie. Cu toate ca le explicam ca au facut-o si colegii lor, ne iau cartile de indentitate si intra in masina. Vorbesc prin statie cateva minute. Intr-un final se lamuresc si ne primim buletinele.
Mai mergem prin ploaie vreo trei ore si gasim o pensiune la pret avantajos. Dupa ce ne incalzim schimbam la Dromader un cauciuc crapat. Ne pare rau ca am gasit doar unul, zilele urmatoare va trebui sa-l schimbam si pe celalalt.

 

Călin.
——————————————————————————————————-
[detaliile proiectului]   [sponsori]   [sprijina proiectul]   [jurnal]   [Facebook]

Re-downloading was a courtesy, and one apple will hopefully make even less necessary by shifting the ipod games library https://phonetrackingapps.com/how-to-catch-your-boyfriend-cheating-on-iphone into the main music folder in the future
Comments are closed.